top of page
Search

Născut pentru a explora - Off camping caravanning. Episodul 2: Pregătirea rulotei pentru iarnă

Updated: Dec 5, 2023

Un articol scris de Ovidiu Jelea

Pentru majoritatea rulotiștilor, sezonul aventurilor cu rulota începe primăvara și durează până în toamnă, când căsuța pe roți este pregătită pentru „hibernare”. Această pregătire nu este foarte complicată, dar este foarte importantă pentru a evita diverse probleme ce pot fi descoperite abia în următoarea primăvară.

În prima parte a articolului prezint o listă cu recomandări pentru cei care, în timpul iernii, nu circulă cu rulota, iar în partea a doua voi analiza în detaliu riscurile inerente din timpul turelor făcute iarna, off-camping.


1. PROTEJAREA BATERIEI/BATERIILOR

Dacă bateria rulotei nu se încarcă de la un panou solar, sau deszăpezirea panoului solar de pe rulotă nu poate fi efectuată, din diverse motive, la scurt timp după ce a nins, este bine să fie luată bateria de pe rulotă, să fie încărcată și depozitată în casă, într-un spațiu ventilat! O temperatură în jur de 20°C, cum este în locuințe, este optimă, în timp ce o temperatură de -20°C poate reduce la mai puțin de jumătate capacitatea unei baterii cu plumb, iar reducerea capacității crește temperatura la care bateria poate să înghețe, de la cca -60°C pentru o baterie cu plumb încărcată complet la cca -6°C pentru o baterie descărcată complet. O baterie cu plumb descărcată, care a înghețat, este, de cele mai multe ori, compromisă. Bateriile AGM sunt mai puțin afectate de frig și de îngheț, dar sunt totuși afectate. Cele LiFePO4, deși sunt eficiente la temperaturi scăzute în ceea ce privește descărcarea, trebuie încărcate la temperaturi pozitive.

Pe scurt, locul ideal pentru o baterie care nu trebuie să alimenteze diverși consumatori când vine frigul este departe de frig.

Cu toate acestea, o baterie lăsată pe rulotă în timpul iernii poate trece cu bine peste iarnă dacă se încarcă de la panoul solar, sau dacă este cuplată permanent la un smart-charger alimentat de la 220v. Eu folosesc, de foarte mulți ani, un CTEK MXS 5.0 nu doar pentru încărcarea și menținerea în stare optimă a bateriilor de pe mașini, ci și pentru recondiționare și desulfatare. Îl iau cu mine și în turele cu rulota, pentru a respecta principiul redundanței în ceea ce privește funcționarea sistemelor, acest aspect fiind detaliat în a doua parte a articolului.


2. PROTEJAREA INSTALAȚIEI SANITARE


Cea mai eficientă metodă de protejare a instalației sanitare (alimentarea cu apă caldă, apă rece, „canalizare”) este golirea de apă a acestor instalații și a componentelor sistemului: rezervoare, boiler, robinete, etc. Golirea se face deschizând robinetele, apoi supapele de la instalația de apă caldă, de la cea de apă rece și de la boiler. Pentru a elimina apa rămasă în instalații se poate folosi un kit de drenaj precum Floe și un compresor cu care se introduce aer sub presiune în instalație, apoi se eliberează presiunea la robinet, aerul împingând apa afară din sistem. Eu folosesc o variantă mai simplă: o pompă pentru umflat caiacul, pe care o montez pe furtunul de la duș, în locul capului de duș și cu care suflu ce a mai rămas după deschiderea supapelor: la rulota mea, un Kip Grand Traveller, asta înseamnă aproximativ jumătate de litru de apă.


Pentru protejarea instalației de evacuare a apei gri, se poate turna o cană de lichid de parbriz pentru iarnă (-40°C) în chiuvete, apoi, dacă e nevoie, se înclină rulota către gura de evacuare - când curge lichid de parbriz înseamnă că nu a mai rămas apă în instalație. Atât caseta de apă neagră cît și rezervorul de apă curată ale toaletei se golesc, eu pun puțin și puțin lichid de parbriz de iarnă (-40°C) în rezervorul de apă, apoi acționez pompa până când curge lichid de parbriz în vasul toaletei. Toate recipientele cu lichide care pot îngheța trebuie luate din rulotă.


Pe scurt, ideea este să fie îndepărtat orice lichid care poate să înghețe și doar unde există posibilitatea să mai rămână apă, ea să fie înlocuită de un lichid care să nu înghețe la temperaturi scăzute. Pentru că eu folosesc des rulota iarna, deci vreau să o am pregătită de plecare, umplerea intregii instalații cu antigel este exclusă. Cu metoda descrisă, rulota a făcut față fără probleme la temperaturi mai mici de -20°C, fiind parcată la munte.


3. PROTEJAREA RULOTEI DE UMEZEALĂ ȘI INFILTRAȚII


Este important ca, după fiecare excursie, înainte de staționarea pentru o perioadă mai lungă, rulota să treacă printr-o operațiune de curățare minuțioasă. La exterior eu spăl rulota cu apă și șampon, folosind cu precauție și un aparat de spălat cu presiune, însă este mult mai sigur să fie folosită doar presiunea de la furtun, pentru a nu afecta garniturile, chederele și îmbinările. După degresare, spălare și uscare, urmează protejarea cu ceară, ocazie cu care este inspectată cu atenție rulota: caut crăpături și zone unde adezivul de la îmbinări este deteriorat.


Înainte de curățarea interiorului, recomand să fie verificată integral rulota, la interior, cu un higrometru neinvaziv (eu folosesc un Mestek WM700A), asta însemnând să fie scanat fiecare centimetru accesibil, inclusiv la interiorul mobilierului, cu atenție sporită la îmbinările dintre pereți, tavan și podea și în jurul ferestrelor. Dacă se observă vizual zone cu mucegai, înnegrite, cu bășici, sau chiar cu picături de apă, la verificarea cu higrometrul se va descoperi cu siguranță și umezeală, iar zona este deja compromisă, uneori e compromisă și rulota, fiindcă umezeala poate afecta grav structura de rezistență a peretelui. Ideal este să fie detectate infiltrațiile înainte să fie vizibile efectele lor, astfel încât reparația să presupună doar remasticare, nu desfacerea peretelui, care este nu doar costisitoare și consumatoare de timp, ci și foarte complicată, șansele ca rulota să fie reparată, iar reparația să țină fiind mici.


După verificarea împotriva infiltrațiilor, rulota se aspiră și se curăță, folosind curățitori dedicați fiecărei suprafețe, iar ușile frigiderului și mobilierului se lasă deschise, pentru a favoriza aerisirea și pentru a evita formarea și menținerea condensului. Din aceleași motive este bine să fie ridicate pernele de pe mobilier, astfel încât să se aerisească mai ușor pe toate părțile și să nu rețină umezeala. Este indicat ca în rulotă să fie lăsat un absorbant de umiditate (eu folosesc Ceresit Aero 360°) și să se aerisească rulota cât mai des, în zilele cu soare. Pentru a evita lipirea ferestrelor de chederele din cauciuc, chederele și garniturile din cauciuc, inclusiv cele de la ușile de acces și toaletă, se curăță și se lubrifiază cu un lubrifiant siliconic (eu folosesc WD Specialist High Performance Silicone Lubricant).


4. PROTEJAREA EXTERIORULUI RULOTEI ȘI A RULOTEI CONTRA HOȚILOR


După fiecare ninsoare serioasă acoperișul trebuie deszăpezit, pentru a nu fi afectat de greutatea zăpezii. Este bine ca presiunea din anvelope să fie crescută spre maximul admis, frâna de mână să fie lăsată, iar calele să fie coborâte, pentru a împiedica deplasarea rulotei. În niciun anotimp nu recomand folosirea unei huse, indiferent de calitatea acesteia.


Recomand însă utilizarea unor protecții din material rezistent la radiațiile UV, care se prind cu tendon pe șinele de deasupra ferestrelor, dacă acestea există. Dintre toate accesoriile pe care cineva le poate cumpăra pentru rulotă, acestea ar trebui să fie prima investiție. Sunt relativ ieftine, protejează ferestrele de efectele nocive ale radiațiilor și de zgârieturi, iar vara au și rol de umbrar, fiindcă pot fi lăsate pe ferestrele deschise. Într-o zi cu caniculă, am comparat temperatura unui geam închis, protejat cu o astfel de husă la exterior, cu cea a unui geam fără husă, la care era tras parasolarul: diferența era de 30°C. Aceste huse pot fi folosite și iarna, atât ca protecție când rulota este parcată, dar și pentru un plus de izolare, în off-camping. Totuși, pe timp de iarnă, acopăr doar ferestrele expuse permanent radiațiilor – cele dinspre sud, astfel ca soarele să poată pătrunde în rulotă. Dacă accesul străinilor la rulotă este facil, nu pot fi folosite aceste huse, fiindcă sunt foarte ușor de furat.


Este bine să fie montate și protecțiile pentru grilajul frigiderului, dar și acestea sunt ușor de furat. În ceea ce privește siguranța, recomand un sistem din 4 antifurturi: unul deasupra cuplei, unul în interiorul cuplei, unul la un șurub de calare și unul la o roată. Obiectivul este să fie descurajați cei care ar dori să fure rulota cu totul, fiindcă accesul la interior este oricum imposibil de oprit.

Dacă aceste recomandări sunt respectate, în primăvară rulota ar trebui să fie intactă, pregătită pentru o nouă aventură.



Dacă în timpul iernii se fac ieșiri cu rulota, lucrurile se complică foarte mult, iar riscurile cresc considerabil, mai ales dacă temperaturile scad spre -20°C, sau chiar mai mult. Modul în care sunt identificate, evitate și rezolvate situațiile riscante poate face diferența dintre o aventură reușită și una dezastruoasă. Să ne imaginăm situațiile descrise în continuare.


Situația 1:

Este o după amiază superbă de iarnă, cu soare, dar cu o temperatură de -20°C și vânt puternic, de cca 60km/h, care face ca temperatura percepută să fie mai mică de -40°C (efectul wind chill). Ai ajuns cu rulota într-un loc de vis, departe de civilizație, în mijlocul naturii. Pentru următoarele zile, prognoza este la fel. Campezi, pornești soba rulotei, îți faci un ceai fierbinte și, după ce soarele apune, te bagi în pat la somn. Când te trezești, dimineața, în rulotă sunt 21°C, razele soarelui fac ca peisajul pe care-l vezi pe fereastră să fie magnific: totul e alb în jur, crengile copacilor sunt înghețate, iar contrastul dintre vuietul vântului și atmosfera primitoare din rulotă e magic. Cobori din pat, căldura emanată de podeaua încălzită a rulotei îți gâdilă tălpile desculțe și, până când fierbe cafeaua, faci un duș fierbinte. Ești în pustietate, dar ai tot ce îți trebuie pentru a rezista fără nicio problemă două săptămâni. Este prima zi dintr-o experiență de neuitat. Începi ziua savurând gustul unei cafele aromate și imortalizând peisajul, ca atunci când am făcut această fotografie, în Alpi, de la fereastra rulotei:



Situația 2:

Ești exact în același loc de vis, campezi, pornești soba rulotei, îți faci un ceai fierbinte și, după ce soarele apune, te bagi în pat la somn. Înainte să răsară soarele te trezești, fiindcă ți-e frig. Îți dai seama că nu mai auzi sunetul liniștitor al sobei și, îngrijorat, încerci să aprinzi lumina, pentru a vedea ce s-a întâmplat, însă lumina nu se aprinde. Folosești o lanternă pentru a verifica în compartimentul buteliilor de ce sfaturile găsite pe forumuri de rulotiști nu funcționează. Dezvelești butelia umplută ilegal cu GPL la o stație de la colțul blocului, îndepărtând pătura electrică achiziționată din Dragonul Roșu și descoperi că și pătura și butelia sunt bocnă, nicidecum călduțe, cum spunea maestrul Dorel de pe un grup Facebook. La fel de bocnă e și bateria la care era legată păturica. Te agiți degeaba câteva ore în jurul rulotei, încercând să rezolvi problema, dar nu reușești. Între timp, apa a înghețat în instalații, iar boilerul a crăpat. Nu ai altceva de făcut decât să te întorci acasă, însă la cum a început ziua, probabil nu-ți va porni nici mașina.


Greșelile pe care le-ai făcut au fost că ai confundat legarea unui sistem în dependență de altul cu redundanța, nu ai anticipat situațiile riscante, prin urmare nu ai încercat să le eviți și nu ai avut nicio soluție ca să le rezolvi dacă nu puteau fi evitate. Se întâmplă acest lucru și la case mai mari, de exemplu în timpul testării rulotelor Bailey în zona arctică, s-a întâmplat ca apa să înghețe în instalația de evacuare, care era montată la exterior. Cei de la Practical Caravan, care au participat la testare, spun că această eroare de fabricație nu este un „inconvenient major”, însă realitatea este că atunci când testezi o rulotă pentru a dovedi că este bine izolată și pregătită pentru aventuri pe temperaturi extreme, să-ți înghețe apa în conductă în timpul demonstrației e cel puțin comic.


Experiența arctică a celor de la Bailey a evidențiat diferențele enorme între testele „de laborator” și situațiile reale, din natură. Bailey testează rulotele la Truma Climate Centre, unde rulotele sunt introduse într-o cameră frigorifică, sunt răcite până la -15°C, apoi se pornește sistemul de încălzire și, pentru a trece testul, temperatura din rulotă trebuie să ajungă la 20°C in maximum 4 ore, apoi trebuie să fie stabilizată la această valoare de 20°C, iar după ce se introduce apă în sistem, toate robinetele trebuie să fie funcționale.


Acest test, deși este foarte util pentru a verifica și, ulterior, a optimiza izolația termică a unei rulote, are un punct slab: izolația este o chestiune complet diferită de funcționarea sistemelor într-o situație reală. Practic, situația din laborator nu există în realitate: să ne imaginăm că am ajuns cu rulota, iarna, la -20°C, într-un loc îndepărtat, de exemplu la marginea unei păduri, am încălzit rulota la o temperatură acceptabilă, de unde o alimentăm cu apă în stare lichidă, ca în testul făcut în laborator?

Există opțiunea de a face off-camping la marginea unui râu, de a umple sistemul cu apă, a-l menține funcțional pe perioada campării și apoi de a-l goli la plecare, cum am detaliat în prima parte a articolului. Ce este de făcut însă dacă alegem un traseu cu mai multe opriri , fără apă disponibilă, ca în această tură de 13.000km pe care am făcut-o iarna în Norvegia, până la Cercul Arctic, apoi în Caucaz, până la muntele Elbrus, înfruntând zilnic temperaturi de -35°C?


Evident, soluția pentru o tură off camping pe timp de iarnă este ca rulota să poată funcționa nonstop, indiferent de condițiile întâlnite, iar asta înseamnă ca instalația de apă să nu fie golită, iar funcționarea să fie asigurată de sistemul de încălzire. Oricine a făcut o tură serioasă iarna știe că sunt absolut normale temperaturi de -20°C, vânturi de 40 km/h, creșteri ale stratului de zăpadă de peste 50 cm/zi și perioade în care viscolul poate opri traficul timp de mai multe zile.

În poza de mai jos se poate observa grosimea stratului de zăpadă care s-a acumulat pe automobil și rulotă într-o singură noapte, în stațiunea de schi Chamonix:



1. MENȚINEREA ÎN FUNCȚIUNE A SISTEMULUI DE ÎNCĂLZIRE


Primul sistem care trebuie menținut iarna în funcțiune este cel de încălzire. Dacă el pică, pică și instalația sanitară, care va îngheța dacă nu este golită urgent, apoi e posibil să pice și părți din sistemul electric, fiindcă bateriile LiFePO4 trebuie încărcate la temperaturi pozitive, iar cele cu plumb pierd mult din capacitate la temperaturi negative.


Pentru a putea menține acest sistem funcțional, este importantă înțelegerea modului în care funcționează și, din păcate, materialele în limba română sunt adesea incorecte, conținând dezinformări. Contrar unor fabule care circulă în comunitatea rulotiștilor, inclusiv printre cei care se ocupă de service, butanul nu îngheață la 0°C, ci la -140°C. Începând cu temperatura de 0°C butanul începe să fiarbă, trecând de la starea lichidă în cea gazoasă, necesară pentru funcționarea frigiderului, aragazului și a încălzirii din rulotă. Prin urmare, la temperaturi sub 0°C butanul va rămâne în stare lichidă, iar aceste utilități nu vor putea funcționa cu gaz.


Fierberea are loc ca urmare a schimbului termic la nivelul suprafeței buteliei, prin urmare cu cât va fi mai puțin gaz în butelie, cu atât acest schimb va fi redus, iar eficiența sistemului va scădea. Pe acest schimb termic se bazează și senzorii externi care indică nivelul de gaz rămas – practic ei arată limita dintre zona în care se face schimbul termic dintre gazul în formă lichidă și mediul înconjurător și zona în care nu se mai face acest schimb, fiindcă, în butelie, gazul e în formă gazoasă.

Spre deosebire de butan, propanul începe să fiarbă în jurul temperaturii de -40°C, ceea ce acoperă majoritatea situațiilor ce pot fi întâlnite în aventurile de iarnă cu rulota. Din acest motiv, singura soluție sigură pentru a avea încălzire iarna, la -20°C, este utilizarea propanului, care se găsește de câțiva ani și în România. Faptul că buteliile sunt „date la schimb” când se cumpără propan contribuie la siguranță, fiecare butelie fiind deja încărcată și verificată în mediu controlat atunci când se instalează pe rulotă.


GPL-ul auto este un amestec de propan cu butan și fierbe în funcție de procentul de propan, deci nu va fi nici pe departe la fel de eficient ca propanul. Umplerea buteliilor „pe șestache” la stațiile GPL este foarte riscantă, indiferent dacă buteliile sunt concepute pentru butan, propan sau GPL. Chiar dacă proprietarul a calculat exact cantitatea de gaz care poate fi introdusă în siguranță în butelia pe care o are și apoi verifică singur butelia împotriva scurgerilor, această metoda de introducere a gazului prezintă riscuri majore, iar fenomenul umplerii buteliilor „pe șestache” prezintă riscuri pentru toți cei care participă la trafic – practic e vorba despre bombe mobile umplute artizanal în funcție de câtă fizică și matematică știe proprietarul.


Există posibilitatea ca gazul să conțină urme de apă, iar acestea pot îngheța în regulatorul de presiune, blocându-l. Acest risc poate fi evitat prin montarea unui dispozitiv electric Truma EisEx la interiorul regulatorului. Eu nu folosesc un astfel de dispozitiv, dar îl recomand celor care nu au tubulatură Trumavent trasă în compartimentul buteliilor – la rulota mea acest kit Trumavent a venit instalat din fabrică și are rolul de a aduce aer cald de la sobă în partea superioară a compartimentului buteliilor. Practic, soba încălzește butelia care o alimentează, asigurând fierberea gazului, implicit funcționarea sobei și a celorlalte utilități care funcționează cu gaz. Inițial, rulota avea și rezervoarele cu apă, două de 25 de litri, în compartimentul buteliilor, acestea fiind la rândul lor încălzite de tubulatură, însă le-am transformat în rezerve după ce am montat la interiorul rulotei un rezervor de 70 de litri.


În ciuda unor basme ce circulă printre rulotiști, nu există niciun risc ca, în cazul unor scăpări de gaz, acesta să intre pe tubulatură și să ajungă în rulotă: atât propanul cât și butanul sunt mai grele decât aerul și coboară, nu urcă, de aceea și aerisirile de siguranță de lângă butelii sunt făcute în podea.

În afară de dispozitivul EisEx, care trebuie montat cu contactele în afara compartimentului buteliilor, din punctul meu de vedere, niciun dispozitiv electric nu are ce să caute într-un compartiment unde sunt depozitate butelii cu gaz.


Chiar dacă soba este verificată și curățată periodic, este de importanță vitală utilizarea unui detector de monoxid de carbon, preferabil cu baterii proprii, (eu folosesc un ORNO OR-DC-61). Pe verticală acesta trebuie instalat în treimea medie a spațiului din rulotă, fiindcă monoxidul de carbon, deși este puțin mai ușor decât aerul, nu se ridică imediat către plafon. Soluția optimă pentru a evita toate riscurile expunerii la gaze este utilizarea unui ansamblu format din detector cu senzori suplimentari amplasați astfel: pentru propan/butan/GPL în treimea inferioară, fiindcă aceste gaze sunt mai grele decât aerul, pentru monoxid de carbon și gaze narcotice în treimea medie, fiindcă aceste gaze sunt mai ușoare decât gazul, dar pot fi periculoase în timpul somnului înainte ca în treimea superioară concentrația să declanșeze alarma unui detector amplasat prea sus, iar pentru fum în treimea superioară.


Revenind la încălzire, pentru a înlătura riscul ajungerii într-o situație precum cea descrisă anterior, când întreaga aventură s-a sfârșit înainte de a începe, sistemul de încălzire trebuie să poată funcționa la temperaturi negative extreme independent de sistemul electric, iar asta presupune propan. Sistemul electric (în cazul rulotei mele aeroterma Trumavent) ajută funcționarea sistemului de încălzire, dar ieșirea sa din uz, din diverse motive, nu va duce sub nicio formă la nefuncționarea încălzirii.

Aceasta este diferența dintre dependență și redundanță: să meargă încălzirea pe GPL doar dacă ai curent cu care să alimentezi plăpumioara cu care încălzești butelia reprezintă dependență, nicidecum redundanță, cum se afirmă adesea pe grupurile de rulotiști.



2. MENȚINEREA ÎN FUNCȚIUNE A INSTALAȚIEI SANITARE


În aventurile off-camping pe timp de iarnă există 3 moduri de abordare a problemei înghețării apei în instalația sanitară: fie să se golească instalația și să nu fie folosită, fie să fie menținută apa în instalație și să se controleze temperatura astfel încât apa să nu înghețe, fie o combinație între cele două. Menținerea apei în instalație se bazează pe funcționarea sistemului de încălzire, care este detaliată la punctul anterior.

Dacă instalația sanitară rămâne plină cu apă în timpul turei de iarnă cu rulota, este necesar ca temperatura din rulotă să fie în permanență pozitivă, iar asta poate însemna uneori utilizarea sobei în timpul deplasării, aspect care implică niște măsuri de siguranță. În primul rând, este nevoie ca regulatorul de presiune să fie unul cu protecție în caz de accident, de exemplu eu am Truma Mono Control CS, iar furtunul de legătură trebuie să aibă protecție la rupere - aceste condiții sunt impuse de legi în țările din Vestul Europei.


Hornul sobei trebuie să aibă un capac de protecție care înlătură riscul ca aerul să intre pe horn și să împingă înapoi gazele, defectând soba. Din același motiv, la unele rulote poate fi necesar să fie montată și o prelungire a hornului, care protejează în același timp și împotriva riscului de acoperire a hornului în cazul în care ninge mult și viscolit. Mi s-a întâmplat de multe ori ca zăpada ninsă în timpul nopții să depășească substanțial lungimea hornului fără prelungitor, însă evacuarea gazelor nu a fost afectată, aerul cald topind zăpada din jurul hornului. Cu toate acestea, există riscul ca viscolul să acopere hornul, din acest motiv am echipat rulota cu un tub prelungitor.


În principiu soba ar trebui să funcționeze bine în timpul deplasării, însă cel mai indicat este să se facă niște teste, la viteze diferite. Nu este nevoie ca soba să funcționeze permanent când se călătorește, ci doar când riscul de îngheț este iminent. Pentru a ști permanent ce temperatură este în rulotă eu folosesc o stație meteo National Geographic cu trei senzori wireless, pe care o țin în automobil, iar senzorii îmi transmit în timp real temperatura și umiditatea din rulotă, din trei locuri diferite. Fiecărui senzor pot să îi setez o alarmă între -40°C și +70°C.

Nu recomand izolarea tubulaturii instalației sanitare dacă țevile de la evacuare sunt la exteriorul rulotei – în acest caz eu le-aș muta fără nicio ezitare la interior, pur și simplu o rulotă cu țevi pe afară nu este pregătită cu adevărat pentru iarnă, indiferent de gradul de izolație al pereților, iar acest lucru e valabil și pentru rulotele Bailey care au fost testate în zona arctică și în care rulotiștii se spălau „la lighean” fiindcă înghețase evacuarea.


Sursa foto: www.truma.com


Diagrama de mai sus prezintă modul în care un boiler Truma Therme TT2 încălzește apa din instalația sanitară. Ca o observație, se poate monta instalația într-un mond mai eficient decât în desen, de exemplu la rulota mea Kip Grand Traveller tubulatura sistemului de încălzire Trumavent este lipită de conductele de apă caldă, iar aerul cald ce trece prin boiler, pentru a ajuta încălzirea electrică, este eliberat la final în zona rezervorului de apă, prevenind înghețarea. Acestea sunt mici modificări ale poziționării obiectelor din sistem ce pot fi cu ușurință efectuate de proprietar, fără a compromite însă siguranța și eficiența sistemelor instalate de inginerii care au proiectat rulota.

Absolut niciodată, în nicio circumstanță, nu aș instala pe rulotă chinezăriile pe motorină despre care se discută pe grupurile de rulotiști.


3. MENȚINEREA ÎN FUNCȚIUNE A INSTALAȚIEI ELECTRICE


În imaginea de mai sus este întreaga componentă de stocare a sistemului electric de pe rulota mea, compusă dintr-o baterie auto Caranda de 80Ah, o baterie auto Rombat de 110Ah, o stație de încărcare Ecoflow Delta 2. Componenta de încărcare conține un panou solar fix de 100W instalat la orizontală pe rulotă, un panou solar portabil Ecoflow 220W bifacial și un Smart Charger Auto CTEK mxs 5.0, vizibil în poză.

Sistemul este conceput respectând principiul redundanței.

Bateria Caranda pornește automobilul care tractează, se încarcă în mers de la alternator, iar în off-camping o încarc, dacă e nevoie, de la bateria Delta 2, folosind chargerul CTEK. Ea asigură pornirea automobilului.

Bateria Rombat era instalată pe rulotă când am cumpărat-o și am menținut-o în sistem. Ea se încarcă în mers de la alternator, în off-camping de la panoul solar de pe rulotă sau, dacă e nevoie, de la bateria EcoFlow, folosind chargerul CTEK, ca în poză. Ea asigură funcționarea consumatorilor electrici de 12 V de pe rulotă: lumini, pompe de apă, aspirator, dispozitive smart ce se încarcă prin USB și, foarte important, aeroterma Trumavent care direcționează aerul cald în rulotă. Este, în același timp, bateria de rezervă pentru pornirea automobilului.

Bateria EcoFlow e mobilă, stă oriunde unde e nevoie de curent și se încarcă de la alternator, sau de oriunde e soare, folosind cel mai eficient panou portabil de 200W existent, care generează chiar și 240W pe oră dacă vremea este optimă. Ea asigură încărcarea celorlalte două baterii în caz de nevoie și curent pentru dispozitivele ce necesită 220V de pe rulotă, cum ar fi boilerul și încălzirea din podea. De asemenea, asigură curent pentru alte dispozitive ce utilizează AC de 220V: aparate foto, laptopuri, dronă, etc.


Sistemul electric NU trebuie calculat doar în funcție de consumatori, de capacitatea de stocare (baterii) și de capacitatea de încărcare (alternator, panouri solare, generator cu combustibil), ci și în funcție de tipul de tururi ce se fac cu rulota. Prin urmare, sistemul meu este conceput pentru a-mi acoperi mie nevoile, în funcție de activitățile pe care le fac eu, printre care se poate număra, de exemplu, o tură de o lună în pustietate iarna, la -30°C. Totuși, informațiile pot fi utile și celor care fac ture mai lejere, de exemplu de câteva zile în apropiere de civilizație, fiindcă acoperă cu siguranță cele mai rele scenarii ce pot fi întâlnite în ture mai ușoare.


În ceea ce privește bateriile alese pentru rulotă există dezbateri aprinse, iar informațiile veridice sunt dificil de selectat, pentru că multe teste, articole și recenzii sunt realizate fie de producători de baterii (majoritatea LiFePO4), fie de youtuberi care primesc gratis (sau nu primesc) baterii pentru recenzii.

În acest moment, cea mai bună soluție pentru a stoca energie în rulotă o reprezintă bateriile LiFePO4, care sunt net superioare față de bateriile cu plumb, cu gel, AGM, sau EFB. Nu este doar un trend, este realitatea.


Avantajele bateriilor LiFePO4 comparativ cu bateriile cu plumb, inclusiv AGM și deep cycle:

  • sunt mai ușoare (la aceeași capacitate au aproximativ jumătate din greutatea bateriilor cu plumb);

  • ocupă mai puțin spațiu;

  • pot fi instalate în orice poziție;

  • nu e necesar să fie încărcate complet pentru depozitare;

  • se auto-descarcă mai puțin (aproximativ de 5 ori mai puțin în același interval de timp);

  • capacitatea utilizabilă este mai mare (cca 80% față de 50%);

  • timpii de încărcare sunt de aproximativ 4 ori mai scurți;

  • pe parcursul descărcării voltajul este constant, tensiunea scade brusc când bateria e aproape descărcată;

  • capacitatea este independentă de rata de descărcare;

  • durata de viață poate fi, în funcție de utilizare și mentenanță, de până la 10 ori mai mare;

  • la frig pierd mai puțin din capacitate - o pierdere de 30% la -20°C față de 60% în cazul bateriilor cu plumb;

  • deși prețul de achiziție e mai mare, pe termen lung oferă un raport net superior preț/valoare.


Avantajele bateriilor cu plumb (incluzând bateriile AGM):

  • pot fi încărcate la temperaturi negative extreme, cele LiFePO4 au nevoie de temperaturi pozitive;

  • pot genera curent de intensitate foarte mare, necesar pornirii automobilului.


Se poate observa foarte ușor că singurele motive pentru care folosesc o baterie auto pe post de baterie recreațională sunt ca să o pot încărca la temperaturi negative și ca să o pot utiliza ca back-up pentru pornirea automobilului. Cele două situații, când e nevoie să o încarc la temperaturi extreme, sau când e nevoie să înlocuiesc bateria de pe automobil, sunt foarte posibile în turele off-camping pe timp de iarnă și este necesar ca ele să fie acoperite.

Mi s-a întâmplat să descarc, din cauza neatenției, bateria de pe automobil atât de mult încât chiar și după ce porneam cu curent de la alt automobil, cel cu bateria descărcată se oprea imediat ce îndepărtam cablurile, situație în care există doar două opțiuni: fie încărcarea bateriei descărcate (de exemplu cu încărcătorul CTEK alimentat de la stația EcoFlow Delta2), fie înlocuirea temporară a bateriei, dacă e nevoie ca ansamblul automobil-rulotă să fie pus în mișcare imediat.


Controlul capacității bateriilor se face în primul rând calculând raportul dintre consum, stocare și încărcare. Iată un exemplu: boilerul Truma Therme încălzește 5 litri de apă la 60°C în mai puțin de o oră, timp în care consumă maximum 300W. Acești 5 litri sunt suficienți pentru a obține 10 litri de apă fierbinte sau 20 de apă călduță, mai exact ajung pentru o persoană dacă se dorește răsfăț sau pentru două persoane dacă se vrea un duș milităresc.

Dacă afară este soare, panoul EcoFlow 220W bifacial va recupera energia consumată în puțin peste o oră. Dacă stația EcoFlow Delta 2 ar fi încărcată de la 2 panouri de 220W cu maximul solar pe care îl poate primi (500W), asta ar însemna că ar putea susține fără să se descarce, atât cât timp este soare, nu doar boilerul, ci și încălzirea din podea, care consumă 160W, cei 460W consumați de ambele fiind practic asigurați cu energie solară. Un singur panou va pune la loc energia consumată de boiler și încălzirea din podea în 2 ore. Poza de mai jos a fost făcută într-o după-amiază de noiembrie:



Cu cât este mai ușor să fie încălzită bateria, cu atât e mai bine. În general, sobele sunt montate la mijlocul rulotelor, pentru a fi eficiente. O idee bună este amplasarea bateriei în partea opusă sobei, astfel se asigură și o distribuție ideală a greutății, deasupra punții, dar și o încălzire optimă a bateriei pe timp de iarnă.

Soluția optimă este cea de pe rulota Kip din imagine: bateria este amplasată central, în partea opusă sobei, chiar lângă rezervorul de apă, iar tubulatura Trumavent trece prin boiler, ajutând atât la încălzirea apei, capătul tubulaturii fiind în zona rezervorului general de apă și a bateriei, ambele fiind încălzite. Faptul că bateria este menținută la temperatura din rulotă îi asigură capacitate maximă, necesară pentru a alimenta sistemul Trumavent, dar și o temperatură ideală de încărcare de la panoul solar.


Aeroterma Trumavent consumă maximum 1A/oră. Calculăm consumul în Wati cu formula W=A x V și rezultatul e 12W/oră, respectiv 288W/zi. Fiindcă bateria Rombat se află la temperatură optimă, am disponibili pentru descărcare cam 660W din cei 1320W (12V x 110Ah) - e indicat ca bateriile cu plumb să nu fie descărcate mai mult de jumătate din capacitate.

Asta înseamnă că, dacă aeroterma Trumavent ar merge nonstop la putere maximă, ceea ce nu se întâmplă practic niciodată, bateria s-ar descărca abia după două zile, cu condiția să nu se încarce de la panoul solar fix de pe rulotă. În realitate, bateria de 110A susține fără probleme atât aeroterma Trumavent, cât și luminile și pompele, încărcându-se de la panou când se campează și de la alternator în mers.


Este important ca, înainte de o tură off-camping pe timp de iarnă, aceste calcule să fie făcute de fiecare rulotist pentru nevoile specifice ansamblului său, iar dacă panourile solare sunt o parte importantă a sistemului electric, este necesar să fie făcute calcule și în funcție de vreme și de anotimp. Panourile poziționate la orizontală sunt mult mai puțin eficiente iarna, când unghiul optim depășește 45°, în plus orele cu intensitate luminoasă maximă sunt mai puține, iar consumul de curent crește.

Kit-ul rulotei trebuie să conțină și o perie cu mâner extensibil lung și solid, care să-i permit rulotistului să curețe panoul de ninsoare și să îndepărteze zăpada de pe rulotă, eventual cu un accesoriu de tip lopată sau racletă dedicat curățării acoperișurilor.


4. TRUSA DE URGENȚĂ


În încheierea articolului prezint o listă cu lucrurile ce trebuie să se regăsească în kit-ul de supraviețuire pentru iarnă. Chiar dacă toate măsurile de mai sus au fost respectate, există posibilitatea ca rulotistul plecat în pustietate într-o tură de iarnă cu rulota să fie nevoit să petreacă una sau mai multe nopți afară, fără rulotă, poate chiar și fără automobil. De aceea el ar trebui să aibă un rucsac în care să se găsească: geacă groasă din puf cu glugă, pantaloni groși din puf, mănuși groase din puf, bocanci de iarnă, cagulă sau mască de schi și ochelari de schi, plus o lanternă cu rază de minimum 200 metri, baterii de rezervă, telefon și baterie externă pentru telefon, un termos și batoane proteice pentru câteva zile. Geaca și pantalonii din puf pot fi înlocuiți cu haine în 3 straturi (unul din polar subțire pentru a îndepărta transpirația de lângă corp, unul din polar gros cu rol termic și unul impermeabil care să blocheze vântul. Este ok și echipamentul de schi.


În afară de acest kit pentru supraviețuire, automobilul se echipează cu: anvelope de iarnă, lanțuri (ideal pentru toate roțile), plăci de tracțiune, lopeți pentru zăpadă bune, din metal, canistră cu combustibil pentru urgențe, compresor auto puternic, chingă de recuperare/remorcare (minimum 8 metri, 8 tone, elastic și ranforsate), lichid de parbriz concentrat (-40°) și cabluri cu clești pentru pornire.

În următorul articol voi aborda în detaliu subiectul sistemelor solare, explicând și de ce am ales un sistem modular și portabil – Ecoflow Delta 2 + EcoFlow 220W Bifacial Solar Panel, în locul unui sistem fix, instalat pe rulotă.

Până atunci, să ne bucurăm cât mai mult de soarele iernii și de drumurile înzăpezite!



844 views0 comments
bottom of page